Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘Nechita’


In urma cu aproape doi ani eram imbracat intr-un tricou albastru, pe ultimul rand al tribunei a doua a Salii Polivalente din Bucuresti, incurajand-o din rasputeri pe Oltchim Ramnicu Valcea in semifinala Ligii Campionilor… Sala arhiplina, iar adversare unguroaicele de la Gyor, cu Gorbitz in mare forma… Un meci bun al fetelor noastre, insa insuficient pentru a castiga, chiar daca o aveam pe marea Bulatovici in echipa… Am pierdut la trei goluri diferenta. La retur, in Ungaria, am facut un meci fabulos si am castigat tot la trei goluri, insa unguroaicele au mers mai departe pentru ca inscrisesera mai mult in deplasare…

Dupa acest episod, echipa din Valcea s-a destramat intr-un timp record, cei din conducere nefiind capabili sa gaseasca sustinere financiara pentru a mentine echipa pe linia de plutire. A fost momentul in care am crezut ca totul s-a terminat si ca vom pierde pentru multa vreme contactul cu handbalul feminin de mare performanta…

Iata, insa, ca viata iti rezerva surprize! Ne aflam in primavara anului 2015, iar perspectivele handbalului romanesc feminin sunt mai roz ca niciodata! Campioana Romaniei, Baia Mare, s-a calificat in sferturile de finala ale Ligii Campionilor, dupa ce a intrat in a doua faza a grupelor fara niciun punct si are sanse substantiale de a ajunge in semifinalele de la Budapesta, din mai! Iar in campionatul intern exista o alta echipa, cel putin la fel de buna ca Baia Mare! Este vorba despre CSM Bucuresti, aflata pe 2, la un punct in spatele baimarencelor, dar doar pentru ca au fost penalizate de catre federatie…

Lupta dintre aceste doua cluburi este extrem de interesanta si oricare dintre ele poate castiga liga interna. Insa nu acest lucru este imbucurator, ci faptul ca ambele echipe sunt de nivel european. Multe dintre titularele nationalei Braziliei, campioana mondiala en-titre, joaca la aceste doua cluburi, in compania selecta a unora dintre cele mai bune handbaliste romance si a altor catorva handbaliste de mare clasa, in special rusoaice.

Ce inseamna o liga interna puternica? Inseamna o crestere constanta si consistenta a nivelului jucatoarelor romance, chiar daca la echipele din varful clasamentului joaca multe vedete din strainatate. Inseamna omogenizare, inseamna crestere valorica, inseamna adoptarea mentalitatii de invingatoare. Iar acest lucru nu este neaparat benefic prin prisma posibilitatii ca una dintre echipele romanesti sa castige, in sfarsit, Liga Campionilor (daca nu in 2016, macar in 2017), ci mai degraba prin faptul ca reprezinta laboratorul intern al unei nationale puternice, capabile sa atace primele trei locuri la urmatorul campionat mondial.
Perspectivele sunt chiar si mai interesante tinand cont ca, in vara anului trecut, junioarele romance deveneau campioane mondiale in Macedonia, spulberand nume grele ale handbalului feminin mondial.

Nimic nou, vor spune unii… In ultimele doua decenii am avut multe generatii de exceptie, insa rezultatele nu au fost niciodata pe masura talentului jucatoarelor, chiar daca la nivel de cluburi majoritatea au activat mereu la superlativ. Cu alte cuvinte, in afara de accidentul fericit din 2005, cand implacabila Rusie ne rapea brutal visul de a deveni din nou campioanele lumii, Romania a dezamagit constant la nivel de nationala feminina, terminand mai mereu mult prea jos in clasamentul final al marilor competitii internationale de senioare.

Cauzele? Multiple si mult prea complexe si diverse pentru a fi analizate aici. Insa cel putin in ultimii ani, una dintre cauzele clare ale insucceselor si lipsei de randament ale Romaniei in competitiile internationale au fost antrenorii. Orgoliosi, cu mentalitati depasite, lenti si mai degraba reactivi decat proactivi, semi-profesionisti, slabi strategi si dezastruosi la capitolele mobilizare si psihologie… In frunte cu eternul Tadici, acesti antrenori au compromis sistematic sansele unor generatii de handbaliste de exceptie de a performa pe masura talentului lor la cel mai inalt nivel, nu numai la echipele de club ci si la echipa nationala.

20 martie 2015. Cluj. Noua Sala Polivalenta din oras, acum cea mai mare din tara (7000 de locuri, dar capacitatea maxima este de 10000 de spectatori), gazduieste celebrul turneu Carpati, ajuns deja la editia cu numarul 47. Un turneu prestigios dar care isi cam pierduse, in ultimii ani, din greutate si din interesul publicului.

Sala plina, cu spectatori entuziasti si destul de activi, chiar daca uneori crainicul salii simte nevoia sa-i mobilizeze si sa-i ridice de pe scaune. Spiritul national sanatos, steagurile tricolore si prezentarea in stil NBA a jucatoarelor noastre prefateaza o seara importanta pentru Romania. E seara in care intalnim Brazilia, actuala campioana mondiala. E adevarat, este doar un meci amical, iar multe dintre brazilience au venit la Cluj de la Baia Mare si de la Bucuresti, insa un test cu campioana lumii este intotdeauna un prilej de sarbatoare.

402950_402950_handbal_suporteri_prezenta_mare
Copyright Digi Sport Romania

E pentru prima data cand echipa nationala a Romaniei are pe banca un strain. Un suedez respectabil, atat ca varsta cat si ca trecut profesional, fost castigator al Ligii Campionilor. Un profesionist adevarat, un tehnician calculat si echilibrat. Thomas Ryde. E schimbarea de care avea nevoie generatia actuala de handbaliste romance. Un antrenor profesionist, capabil sa le mobilizeze in momentele dificile si sa le aseze tactic pentru un randament optim. E antrenorul care in timpul unui time-out (cerut oportun) le arata fetelor o schema cu care vor inscrie, sau cu care vor preveni un gol advers, nu care va tipa la ele, zdruncinandu-le increderea si bulversandu-le…

Simt ca e momentul ca aceasta generatie sa atinga apogeul, iar acest lucru poate fi posibil sub indrumarea acestui profesionist. Avem un lot extrem de valoros, cu multe jucatoare de talie mondiala. O avem pe Cristina Neagu, un fel de Messi in varianta feminina. O avem pe Paula Ungureanu, unul dintre cei mai buni portari din lume. Avem extreme fabuloase, cum sunt Nechita si Elisei, iar in teren si pe banca sunt extrem de multe nume grele ale handbalului mondial. Bradeanu, Manea (acum accidentata, insa in curand inapoi in echipa), Pintea si mai tinerele dar extrem de talentatele Chintoan, Dinca, Chiper, Zamfir, Perianu si altele.

De partea cealalta, campioanele mondiale in varianta completa, cu exceptia Eduardei Amorim, cea mai buna jucatoare a lumii in 2014, secondata de Cristina Neagu. Nu voi insista asupra meciului, desfasurarea acestuia nefiind esentiala, in acest moment. Voi remarca, totusi, doua aspecte. Am invins campioana mondiala in stil de mare echipa (27-19, la pauza 13-9), conducand meciul de la un capat la celalalt, cu o aparare agresiva si un atac extrem de eficient, atat pe faza de atac pozitional cat se pe contra-atac, am inscris din toate pozitiile si cu aproape toate jucatoarele iar Paula a avut din nou o prestatie excelenta. Insa cea mai importanta este schimbarea de atitudine, venita odata cu schimbarea antrenorului. Avem omogenitate, avem mentalitate de invingatoare, avem premisele de a performa fara a oscila in eficacitate si stabilitate psihica. Avem, in sfarsit, toate conditiile pentru a da nastere unor performante notabile, si la nivel de echipa nationala.

Sa asistam, oare, la nasterea viitoarei campioane mondiale? De ce nu? Desigur, pana la Mondiale avem de trecut de barajul cu Serbia, insa la felul in care evolueaza acum lucrurile in privinta echipei nationale, numai o nesansa teribila ne-ar putea opri accesul in grupele turneului final de la sfarsitul anului.

In orice caz, e o seara fericita. E inceputul unui vis frumos, care presupune performante notabile in handbalul feminin romanesc, atat la nivel de cluburi cat si la nivel de echipa nationala.

Hai Romania!!!
Hai Baia Mare!
Hai CSM!

P.S. Iar daca tot vorbim de performante de nivel mondial, sa ne pregatim sa savuram inclestarea dintre Simona Halep si Serena Williams de la Indian Wells!… O mare campioana la apus de cariera contra unei mari campioane in devenire. Hai Simona!

Advertisements

Read Full Post »


Dupa finala campionatului mondial din 2005, in care a fost invinsa de catre o Rusie imbatabila la acea vreme, echipa nationala de handbal a Romaniei nu a mai realizat performante deosebite, in ciuda faptului ca multe dintre componentele nationalei au fost si sunt jucatoare de exceptie. Incet-incet, Luminita Hutupan, Steluta Luca, Simona Gogarla, Narcisa Lecusanu, Cristina Varzaru, Carmen Amariei si multe alte handbaliste talentate s-au retras din cauza varstei, iar sperantele noastre la performante de nivel inalt paleau semnificativ, odata cu retragerea generatiei de exceptie care castiga entuziasmant mondialele de junioare in ’99…

Campionatul Mondial de Handbal Feminin de la sfarsitul lui 2013 ne-a gasit, asadar, cu un lot plin de jucatoare foarte tinere insa talentate si puternice, si cu cateva piese grele, experimentate, calite ani de-a randul in jocurile tari din Liga Campionilor. Pe banca, acelasi Tadici. Mereu controversat, hulit de multi, detestat mereu de Amariei, injurat de cativa dintre “cunoscatorii” handbalului… Hulit, insa experimentat. Injurat, insa toba de handbal. Controversat, dar respectat de catre handbaliste.

Obiectivul? Niciunul, cu exceptia formarii unei nationale puternice, pentru viitoarele campionate europene si mondiale. Si tocmai asta este, probabil, avantajul nostru. Romanii nu stiu sa joace sub presiune. Cedeaza psihic si se blocheaza fizic. Numai generatia fantastica a lui Hagi stia sa-si onoreze statutul de favorita si nu ierta niciun adversar care pornea cu sansa a doua.

Dupa doua meciuri de incalzire, cu Tunisia si Australia, a venit primul meci dificil. Primul meci adevarat de handbal de la mondialele din Serbia. A fost un meci in care romancele s-au batut, efectiv, singure. Am pierdut la trei goluri diferenta, insa am ratat 6 aruncari de la 7 metri!…

Pentru a nu intalni un adversar puternic in faza a doua a competitiei si a avea sanse mari de a ajunge in sferturi, Romania devenea, astfel, obligata sa castige cu Ungaria. Unguroaicele, favorite clare. Si teoretic si practic. Cu jucatoare de valoare mondiala, construind o echipa omogena in jurul cosmarului romanesc Anita Gorbitz (care ne-a refuzat constant castigarea Ligii Campionilor, inclusiv in aceasta vara cand Gyor a trecut de Oltchim desi echipele au fost practic egale in cele doua manse), unguroaicele sunt printre favoritele la castigarea Mondialului din Serbia. Romanii, insa, spera… In primele trei meciuri Romania a aratat bine. O echipa destul de inchegata, in ciuda numelor noi din lot, o echipa agresiva si destul de eficienta. O echipa care a invatat sa fie rabdatoare, o echipa care incepe sa arate un psihic redutabil.

Meciul a inceput prost pentru Romania, cu o serie de decizii ciudate ale arbitrilor din Coasta de Fildes. Unguroaicele s-au instalat la conducere, cu 3 goluri avans, si pareau ca nu vor avea probleme in castigarea meciului. In tribune, valuri de rosu si verde pe fond alb, si scandari puternice in favoarea unguroaicelor. Sper sa ma fi inselat, insa mi s-a parut chiar ca aud, la un moment dat, celebrul “Tiganii, tiganii!”, scandarea favorita a ungurilor cand intalnesc echipe romanesti…

Inclestarea se echilibreaza, insa, si romancele se tin mereu la maxim doua goluri de unguroaice. Cei doi portari, Ungureanu si Kiss fac minuni in propriile porti. Arbitrii dicteaza cateva eliminari de 2 minute pentru romance, care in agresivitatea apararii fac exces de zel. In special Tacalie, care sta pe banca timp de patru minute. Romania imi pare alta echipa fata de ceea ce ne obisnuise… E o echipa agresiva, o echipa tehnica, o echipa care se apara avansat. Unguroaicele practic nu pot dechide flancurile, extremele maghiare someaza. In tot meciul au inscris o singura data de pe extreme! Un lucru si mai interesant este ca nici pivotii maghiari nu au succes. Apararea Romaniei este ermetica si artagoasa. In atac, insa, suferim din nou la eficacitate. O aruncare de la 7 metri ratata, ca in meciul cu Germania, si doua ocazii unu contra unu ratate…

Chiar daca in prima repriza jucam de trei-patru ori in cinci contra sase, Romania se apara excelent in inferioritate numerica. Mai mult, inscrie pe contra-atac, reducand diferenta la un singur gol la finalul primei reprize. Arbitrii nu sunt, insa, de acord, si dicteaza penalty pentru Ungaria. Bestia neagra Anita Gorbitz se duce aroganta catre punctul de la 7 metri, priveste superior catre Paula Ungureanu, fixeaza mingea cu priza de gimnasta, si trage. Mingea zboara la 2-3 centimetri de figura Paulei, care se uita perplex catre Gorbitz. Un gest descalificant, care sterge practic toate meritele Anitei din acest meci… O lipsa incredibila de fair-play, din partea unei jucatoare de valoare mondiala… In acel moment am stiut ca Romania va castiga. Un astfel de gest nu ramane nepedepsit de catre zeii sportului. Un mare campion este cu adevarat valoros doar daca isi respecta adversarii. Anita Gorbitz se scoate, prin astfel de gesturi, de pe lista marilor sportivi…

Repriza a doua incepe la fel de prost ca si prima… Dupa inca o eliminare si doua atacuri ratate, Ungaria de distanteaza din nou la 3 goluri diferenta. E momentul in care fetele au arata ca au mentalitate de invingatoare si ca pot deveni candva campioane. E ceva fundamental diferit fata de ceea ce am mai vazut pana acum la nationala Romaniei. E puterea de a reveni si de a recupera distanta fata de adversar, chiar daca pare extrem de dificil. E puterea de a avea rabdare si de a lovi la momentul oportun. Romania sufera a cincea eliminare de doua minute, la o faza la care nici Nechita nu intelege de ce a fost eliminata si cu atat mai putin de ce s-a dat 7 metri pentru Ungaria.

E momentul psihologic al partidei. Paula apara cu un reflex incredibil aruncarea de la 7 metri, si pastreaza scorul de 12-14. Urmeaza doua minute fantastice, in care Romania egaleaza in inferioritate numerica. Dupa reintrarea Adei Nechita, Romania preia conducerea. Ungaria acuza socul psihologic al pierderii controlului unei partide care parea ca le este la discretie, si fac greseli in aparare dar mai ales in atac. Prima eliminare de 2 minute pentru unguroaice vine abia in minutul 50!!! Romania se distanteaza la 4 goluri si nu ne mai da emotii pe final, ca in alte partide. In cele 3 time-out-uri solicitate catre finalul partidei, romancele arata o determinare si o concentrare fantastice. E ambitia marilor campioane, conditia sine-qua-non a performantelor de nivel inalt. Tadici  le mobilizeaza exemplar, trasand cateva indicatii formale pieselor grele ale echipei. Elisei, Nechita si Neagu stiu foarte bine ce au de facut. E victoria lor, si nu o vor scapa printre degete pentru nimic in lume!

Paula Ungureanu a facut o repriza secunda fantastica. A luat doar sase goluri din saptesprezece suturi la poarta si a aparat penalty-ul care a schimbat soarta partidei. De altfel, meritele sale au fost recunoscute la final, cand a luat premiul pentru cea mai buna jucatoare a meciului.

Extremele noastre au fost peste cele maghiare. Elisei si Nechita au facut un meci foarte bun, si au inscris impreuna de trei ori mai multe goluri decat flancurile unguroaicelor. Bradeanu si Neagu au jucat bine, agresiv, inventive in atac, au incrucisat repetat si au dezorganizat de cateva ori apararea maghiara, pasand la pivotul Manea si fortand multe aruncari de la 7 metri si goluri de pe semicerc. Chiar daca au ratat destul de mult (50% eficacitate), au fost piesa de rezistenta a atacurilor noastre pozitionale. Nici tinerele nu s-au lasat mai prejos, atat cat au jucat. In special Marin, Buceschi si Chiper, care au incris fiecare de cate doua ori. Un lucru remarcabil este ca din lotul Romaniei numai Dinca nu a fost folosita in acest meci, in timp ce unguroaicele au tinut tot timpul pe banca patru jucatoare! Poate de asta au si cazut pe final, multe dintre ele jucand mai mult de 55 de minute. Per total, insa, Gorbitz, Bulath, Zacsik si Tomori au facut un meci bun, nefiind ajutate de catre colege sa mentina avantajul de pe tabela de marcaj.

Finalul ii gaseste pe romanii din sala de la Novi Sad cantand fericiti, iar pe fetele noastre imbratisandu-se satisfacute de performanta de a bate o candidata la titlul mondial. E un meci care poate reprezenta inceputul unei echipe extreme de puternice a Romaniei. E adevarat, in cativa ani experienta din randul handbalistelor noastre se va diminua, odata cu retragerea marilor sportive care alcatuiesc acum scheletul echipei nationale. Insa tinerele din lotul actual ne dau sperante ca vom avea din nou de spus, in curand, un cuvant important in lumea handbalului feminin mondial.

Bravo Romania! Ne vedem in finala!

Read Full Post »