Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘Paul’


Aseara am fost martorii ultimului fluier al mondialului african care, pe langa performanta in premiera a Spaniei, va ramane in istorie pentru cateva lucruri care nu au nicio legatura cu fotbalul.

Vuvuzela (ajunsa motiv de omor, de cearta, agravanta de boli bazate pe stres), o trompeta altfel inofensiva fara dementii care suflau in ele,  caracatita Paul (o biata molusca exploatata si infometata pentru a se repezi, fara discernamant, asupra bolului in care gaseste mancarea preferata), testele facute de “celebrii cercetatori britanici” asupra balonului oficial al Mondialului, Jabulani, folosite de catre unii portari ca pretext pentru propriile greseli copilaresti, si multe altele…

In teren… Putin fotbal, multi nervi, apusul unor puteri incontestabile, ridicarea unor valori latente, esecul penibil al unor “super-vedete” si reconfirmarea valorii unor jucatori talentati, muncitori si modesti (adica profesionisti), in general multe vorbe pentru putin fotbal…

Comentatorii televiziunii romane (TVR) au avut prestatii jalnice, total neprofesioniste si uneori chiar enervante. Este inadmisibil sa comentezi meciuri de calibrul asta cu cheful cu care transmiti Concordia Chiajna-Precizia Sacele, ca sa nu mai vorbim de lipsa oricaror notiuni de tactica si de cultura fotbalistica…

Brazilia si Argentina au iesit prematur din turneu, confirmand principiul conform caruia echipele formate din super-vedete, cu antrenori slabi (ei insisi foste super-vedete) nu pot fi performante. Mexic si Uruguay au fost surprizele placute ale competitiei, aratand ca forta unei echipe adevarate sta in munca si efort, in atitudine si determinare, nu in vedetisme ieftine (diferenta care a dus-o pe Uruguay mai sus decat Mexicul numindu-se Forlan). Englezii au esuat ridicol si lamentabil, intrand in Mondial la limita extenuarii din cauza programului competitional intern si inter-cluburi extrem de incarcat. Tarile africane au deceptionat teribil, cu exceptia Ghanei, echipa Camerunului fiind chiar temporar desfiintata de catre presedintele tarii, dupa esecurile ridicole cu Japonia, Danemarca si finalista Olanda. Franta si Italia au fost, pentru neavizati si nostalgici, marile surprize ale acestor Mondiale, insa esecurile lor erau previzibile tinand cont de rezultatele din ultimii ani, precum si de mediile de varsta ale celor doua echipe nationale. Mai mult, Franta a mai avut un dezavantaj, comparativ cu Italia, prin antrenorul Domenech, un egoist al carui profesionalism tinde, la limita, catre zero… Germania si-a respectat blazonul si a spulberat tot ce a intalnit in cale, avand ghinionul sa dea de Spania inaintea finalei. Ceea ce a surprins, insa, pe toata lumea, a fost numarul foarte mare de jucatori de alte nationalitati din echipa Germaniei. Restul echipelor de pe tabloul principal, adica Grecia, Korea,  SUA, Slovenia, Elvetia, Australia, Noua Zeelanda, Slovacia, Japonia, Danemarca, Chile si Honduras au vut prezente modeste, normale, anticipabile. Un punct in plus pentru Portugalia, care desi a avut ghinioonul sa dea de Spania in optimi, se anunta una dintre marile contra-candidate la trofeul Euro 2012 (daca nu s-o sfarsi lumea pana atunci)…

Adevarata finala a fost, de fapt, semifinala Spania-Germania, pentru ca olandezii nu s-au ridicat la nivelul unei finale de campionat mondial, nici prin atitudine (lipsa cronica de fair-play, cu proceduri de K1 si de judo) si nici prin joc (au incercat sa distruga jocul de creatie al spaniolilor prin fragmentarea meciului si suprimarea spectacolului). O nota separata pentru Robben, unul dintre cei mai valorosi jucatori ai lumii. Spania joaca, acum, cel mai frumos fotbal. Cursiv, elaborat, cu pase multe si exacte, cu pressing agresiv si eficient, cu multa munca si cu o linie de mijloc exceptionala (construita pe scheletul Barcelonei). Pentru cei care stiu fotbal si care urmaresc ce se intampla an de an la nivel de cluburi, Spania era in mod cert favorita la tilul mondial, pentru ca echipa actuala este rezultatul multor ani de munca si performante notabile atat la nivel de nationala cat, mai ales, la nivel de cluburi. Iar victoria Spaniei este cu atat mai frumoasa, cu cat vine dupa aproape 100 de ani de la infiintarea federatiei spaniole de fotbal.

Cine se astepta sa vada spectacol in finala era naiv. Miza era enorma, si nu face nimeni spectacol cu Cupa Mondiala pe masa… Primele 60 de minute s-a jucat cu echipele foarte compacte, pe 30-40 de metri, cu un pressing incredibil si cu un efort fizic extraordinar. Dupa ce olandezii au obosit, jocul s-a deschis si, in ultima jumatate de ora, au aparut si marile ocazii de gol. Reusita lui Iniesta din prelungiri nu a mirat pe nimeni, pentru ca a succedat cateva ocazii imense ale spaniolilor, fiind practic golul care a dat dreptate fotbalului creativ si pozitiv, in detrimentul anti-jocului.

Cel mai bun jucator al finalei, respectiv turneului, a fost (in opinia mea) Xavi, jucatorul Barcelonei si Spaniei, cel mai bun mijlocas ofensiv din lume. Merita mentionati, la acest capitol, si Robben, Forlan, Villa, Messi, Casillas (cel mai bun portar din lume), Puyol si Ribery.

Bravo Spania! Bravo tuturor echipelor care au onorat, prin prestatia lor, acest eveniment atat de important la nivel mondial!

Advertisements

Read Full Post »