Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘sex’


“Sa pleci atunci cand langa cineva nu simti ca esti tu, este asta cea mai buna atitudine? Ai garantia ca exista pe lumea asta cineva langa care vei simti ca esti tu? Sau relatiile sunt intemeiate in baza unei legi nescrise care presupune asumarea schimbarii tale, cu pretul de-a nu te mai regasi?” de Larisa G.

Am citit acum o vreme (nu mai stiu exact unde, probabil in Psychologies) niste consideratii interesante legate de aspectele relatiilor din cuplu, vazute prin prisma fiecaruia dintre cei doi parteneri. Rezumand, era vorba despre faptul ca fiecare dintre noi avem, in minte, un partener ideal, pe care nu incetam niciodata sa-l cautam. El este oglinda tuturor dorintelor noastre, personificarea fericirii cu care vrem sa ne desfatam pentru tot restul vietii, expresia reusitelor pe care ni le dorim in viitor si cel care va completa cu succes acele aspecte la care noi nu excelam. Este un ideal, prin excelenta utopic, niciodata tangibil. Este o improbabila materializare a ceea ce ne-am dori sa fim si nu vom deveni niciodata.

Cu partenerul ideal in minte cautam mereu, neobosit, neintrerupt, dand glas nevoii intrinseci de familie, de cuplu, fugind de singuratatea deprimanta… Fiecare relatie pe care o avem, de-a lungul vremii, pleaca de la premisa ca am descoperit partenerul nostru ideal. Iar din secunda zero incolo, partenerul ideal devine al naibii de real, in timp ce-i descoperi defectele, incompatibilitatile cu principiile si modul tau de gandire, lucrurile care-l pasioneaza si care uneori se bat cap in cap cu ale tale, hibele de comportament si multe altele…

De cele mai multe ori, in debutul relatiilor, cei doi parteneri (si in special cel care obisnuieste sa se implice mai mult decat celalalt, urmarindu-si cu indarjire idealul si sperand cu toata fiinta ca l-a identificat) au tendinta (sub imperiul atractiei sexuale, a dorintei nestavilite de a fi cu celalalt, acordandu-i incredere si intelegere), sa treaca peste foarte multe incompatibilitati si fatete de comportament care, in mod normal, le-ar parea ciudate, si sa acorde credit nelimitat relatiei cu un om cu care, obiectiv, nu prea au mai nimic in comun…

Exista, cu alte cuvinte, o perioada de pasiune fierbinte si profunda, in care percepem lucruri pe care le incadram constient la capitolul “incompatibilitati”, insa nu le acordam greutatea cuvenita in analizele pe care le facem sau in deciziile pe care le luam.

Dupa ce perioada de pasiune furibunda lasa locul etapei post-preludiu (in care cuplurile trec de nivelul de interactiune superficiala si incep sa gandeasca asezat, serios, in profunzime, uneori cu gandul la viitor, la casnicie si la copii), primele semne de incompatibilitate, alta data ignorabile, devin importante si genereaza discutii, indoieli, uneori disconfort, alteori degenereaza in mici certuri. In momentul in care celalalt se indeparteaza, cu pasi tot mai rapizi, de idealul cu care esti programat sa traiesti in cap si pe care-l urmaresti toata viata, simti ca e momentul sa iei o decizie si sa faci ceva pentru a remedia problema. In timp ce barbatii aleg adesea, instinctiv si mai mult sau mai putin premeditat, sa treaca mai departe si sa caute fericirea in bratele alteia, femeile tind, de cele mai multe ori, sa incerce sa-si schimbe si sa-si modeleze partenerul pentru a-l aduce cat mai aproape de propriul ideal. Probabil ca ambele tendinte sunt gresite, pentru ca barbatilor nu le-ar strica o secunda in plus de zabava, in care revelatia ar putea deveni posibila, iar femeilor nu le-ar strica sa inteleaga faptul ca un om NU POATE FI SCHIMBAT. Desigur, intr-o perioada limitata de timp, un om se poate preface, de dragul tau, isi poate suprima constient acele lucruri care nu sunt pe placul tau, insa niciodata aceste retineri nu vor fi de lunga durata, iar dupa o vreme acele probleme vor redeveni surse de discutii interminabile si de divergente finalizate cu certuri si depresii.

Fiecare relatie interumana implica cel putin doi indivizi (diferiti ca structura, formatie, gandire, set de principii si valori, atitudine, temperament), si orice interactiune intre cei doi presupune atat cooperare cat si compromisuri. Compromisul este, in acest sens, o componenta sine qua non a relatiei dintre doi oameni, in general, si a relatiei de cuplu in particular.

Putem vorbi, din acest punct de vedere, despre dinamismul unei relatii, despre perpetua ei dezvoltare si despre adaptivitatea proceselor complexe care insotesc convietuirea a doi oameni, in functie de feedback-ul permanent al partenerului. Probabil ca tocmai in asta sta secretul relatiilor reusite: in intensitatea efortului despus pentru a mentine convergente directiile de evolutie a celor doi parteneri.

In cazurile in care partenerii sunt extrem de diferiti, eforturile bilaterale pentru mentinerea relatiei devin greu suportabile, pentru amandoi, iar efectele sunt imediate si, de multe ori, distructive pentru acele cupluri. Aceleasi rezultate se intalnesc in cazul in care unul dintre parteneri face eforturi insemnate de a construi viitorul relatiei, in timp ce celalalt este pasiv si greoi, nefiind dispus la compromisuri si ajustari din perspectiva propriilor propriilor obisnuinte si conceptii.

Prejudecatile, stereotipurile si ideile fixe percepute ca axiome, joaca, adesea, un rol important in blocajul comunicational al celor doi parteneri. Hibele de comunicare sunt, de altfel, principalele cauze ale esecului unui cuplu, insa ele apar doar in momentul in care comunicarea devine substantiala, profunda, dupa ce faza comunicarii superficiale (din perioada pasionala a relatiei) va fi trecut.

In concluzie, compromisul intr-o relatie de cuplu este necesar, dar nu si suficient. Dimensiunea compromisului este, insa, cea care deceleaza cuplurile care merg, de cele care se despart. Iar asta tine, cu siguranta, de gradul de compatibilitate a celor doi parteneri.

Care sunt cauzele pentru care multi dintre noi raman intr-un cuplu care in realitate nu merge, desi privit din afara poate parea povestea perfecta de dragoste?… Poate teama de singuratate, poate teama de a o lua de la capat si de a ajunge din nou in aceeasi situatie cu altcineva, poate sacrificiul pentru binele copiilor, poate indiferenta si nepasarea, poate pierderea increderii in potentialul unei vieti echilibrate si multumitoare… Exista nenumarate posibile raspunsuri, pentru nenumarate relatii esuate…

Advertisements

Read Full Post »