Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘tineri’


Ieri am prins, cu coada ochiului, in timp ce mancam pe fuga un pranz chinuit, o stire cel putin trista… 41% dintre elevii bucuresteni au picat la examenul de Bacalaureat. Nu cunosc situatia la nivel national, insa procentul celor picati la examenul din Bucuresti este, pur si simplu, naucitor si descurajant…

Avem de-a face cu naufragiul lamentabil al unui sistem educational falimentar, cu o adaptabilitate sub-mediocra vis-à-vis de schimbarile profunde pe care societatea romaneasca (la fel ca si la nivel global) le sufera intr-un ritm exponential.

Un eventual sondaj, a carui singura chestiune ar fi legata de cauzele randamentului jalnic al procesului educational romanesc, ar primi raspunsuri dintre cele mai variate, in functie de categoriile sociale sau de varsta interogate. Batranii ar spune, de pilda, ca principalii vinovati sunt dascalii, care “nu mai sunt ca pe vremea noastra, maica”… Varsta a doua ar spune, intr-o majoritate covarsitoare, ca de vina sunt atat profesorii cat si insusi obiectul procesului educativ, acesti tineri salbatici, drogati, depravati, niste rateuri irecuperabile (uitand ca cei pe care-i invinovatesc sistematic sunt chiar progeniturile lor)… Tinerii, vor raspunde (bineinteles) ca nu-i intereseaza si se vor retrage (evident deranjati) intre castile iPod-ului…

Trebuie sa fii cel putin naiv sa crezi ca poti face o analiza fidela si completa a cauzelor declinului educatiei in Romania, insa putem incerca sa creionam, in cateva cuvinte, ideile principale ale acestui dezastru pe care-l traim si care va fi resimtit abia peste douazeci de ani…

Este incontestabil faptul ca profesorii sunt motivati insuficient (asta ca sa fiu delicat in exprimare) si ca sunt foarte multi care fac meseria asta doar din pasiune, din dragoste pentru copii si tineri, si din dorinta sincera de le transmite celorlalti franturi din propria experienta de viata. Cum poti avea pretentia ca un profesor, platit cu cateva sute de lei pentru o luna de munca (destul de grea si de stresanta, o spun din proprie experienta), sa dea randament maxim la locul de munca, sa pregateasca suplimentar elevi buni si olimpici, sa se implice in activitati extra-curriculare, sa fie dispusi pentru relocarea in sate uitate de Dumnezeu, sa aiba initiative legate de eficientizarea educatiei si sa participe activ la modelarea constiintei civice a elevilor? Cum te poti astepta ca un om care isi framanta mainile, sub catedra, gandindu-se ca a doua zi nu are ce le pune pe masa propriilor copii, sa le transmita elevilor valabilitatea sistemului de valori care l-au adus in situatia jenanta de dascal muritor de foame? Cum ii poti blama pe profesori ca, sub bocancul din ce in ce mai greu al conducerii politice batjocoritoare, se strecoara catre venituri suplimentare oferind meditatii?… Nu prea poti… N-a fost idiot Maslow, cand a desenat celebra-i piramida. Nu te poti astepta le performanta profesionala de la oameni carora le chioraie matele.

Tot adevarat este, insa, ca exista situatii nenumarate cand legitimitatea actiunilor profesorilor (izvorate din conditiile ridicole in care sunt obligati sa-si desfasoare activitatea) dispare, ele devenind abuzuri, santaje, mita, persecutii, instrumente de satisfacere a propriilor nevoi, trafic de interese, delapidari si deturnari de fonduri, si multe altele. 

Vorbind de situatia precara a sistemului de educatie din Roamania, trebuie depasim aparentele si sa mergem adanc, la nivel de principiu, la nivelul fundamentului sistemului. Felul in care se face educatie in Romania este gresit inca de la formularea premiselor. De educatia unui copil nu este responsabila exclusiv scoala, ci in egala masura parintii si mediul social. Degeaba se chinuie dascalul sa-i cimenteze elevului un anume sistem de valori, cand familia si societatea fac tot posibilul sa-l convinga de contrariu… Oare cum faci, ca pofesor, sa-i arati unui copil ca munca si perseverenta sunt cheia tuturor reusitelor in viata, cand semi-analfabetul care conduce Q7, cu masina duduind de manele, il stropeste cu noroi pe trecerea de pietoni si arunca, pe geamul intredeschis al masinii, cutia de RedBull direct pe caldaram?… Oare cum il faci pe un tanar baiat sa aprecieze femeia, sa-i iubeasca misterul si parfumul, sa o doreasca de sotie si sa-i adore farmecul, cand este bombardat, zi de zi, din toate partile, cu nenumarate exemple de depravare si de prabusire in derizoriu a feminitatii?…

Avem de-a face cu un cerc vicios, iar iesirea din vrie trebuie sa fie sustinuta de catre toti cei implicati in procesul de educare a tinerilor. Schimbarea trebuie sa vina de jos, dintre oameni, de la fiecare dintre noi. Trebuie sa curatam spatiul public de mizeriile si infectia care-l caracterizeaza momentan, trebuie sa le oferim copiilor atat un exemplu demn de urmat, cat si un fundament solid de principii si valori, impartind apoi, cu dascalii, responsabilitatea slefuirii intelectului. Suntem o natie cu potential intelectual, dar coeficientul de inteligenta nu este, insa, suficient.

In momentul in care fundamentul sistemului redevine coerent, schimbarile in bine se propaga automat catre varful sistemului, impiedicand erori ca “specialistul in pixeli albastri” sa decida felul in care trebuie facuta educatia in Romania, iar dascalii vor avea statutul social si material cuvenit (cei care merita, evident, pentru ca pe analfabetii cu aere de profesori ii paste reconversia profesionala).

Ca sa concluzionez, Romania are nevoie (nu numai in legatura cu educatia, ci in general) de o schimbare de optica, de unghi de vedere. Romanul trebuie sa se dezvete sa se uite in sus, asteptand ca reforma unui sistem putred sa plece de la un ministru sau, mai grav, de la presedinte… El trebuie sa inteleaga ca, daca vrea ca ceva sa se schimbe in viata lui si a oamenilor cu care imparte Romania, atunci schimbarea trebuie sa plece chiar de la el. Ceea ce este, din pacate, cu adevarat grav, este faptul ca o eventuala schimbare de substanta, de atitudine, de modalitate de actiune este putin probabila, cel putin in momentul actual… Fondul genetic al unei natii nu se primeneste de azi pe maine, ci in generatii intregi. Ori in conditiile in care bunul simt, in Romania de azi, a devenit o slabiciune si nu o virtute, suntem departe de tintele spre care ar trebui sa tindem…

Advertisements

Read Full Post »