Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘WTA’


Acum o luna si ceva, Simona declara pentru presa australiana, la Melbourne, ca momentul care i-a declansat ascensiunea fabuloasa din ultimele 10 luni a fost partida castigata impotriva Agnieskai Radwanska. A fost momentul in care, spunea Simona, a realizat ca poate bate orice jucatoare din top 10 WTA.

Iata-ne azi, la mai bine de 10 luni de la acel moment, martori la inca un meci fantastic intre Simona si Agnieska. Doha 2014, semifinale. Romanca venea dupa un sfert incredibil importiva numarului 7 mondial, Sara Errani (6-2, 6-0), etichetat de catre Simona drept “cel mai bun meci al carierei sale de pana acum”, iar Radwanska stia ca va trebui sa joace cel mai bune tenis posibil pentru a ajunge in finala.

Meciul a inceput ezitant pentru Halep, care uneori are tendinta sa intre in anumite meciuri neconcentrata suficient. Primul set a decurs in favoarea polonezei pana la 5-2, presarat cu greseli nefortate ale Simonei si cateva mingi castigatoare ale Agnieskai. A urmat, insa, o serie absolut fabuloasa de 8 game-uri consecutive castigate de catre Halep, asigurandu-i primul set si un avantaj de 3 jocuri in setul al doilea. Pana la accesul in finala nu a mai fost decat o chestiune de timp. Moralul Radwanskai a scazut incet-incet, in special pe cele doua re-break-uri ale Simonei din setul secund. Cateva zvacniri de orgoliu, cateva mingi superbe ale frumoasei poloneze, numarul patru mondial, insa doar atat. La 2-5 in setul al doilea, Agnieska a stiut ca s-a terminat. Felul in care s-a indreptat catre scaun spunea totul…

Dupa sfertul nereusit de la Australian Open, Simona a fost eliminat in primul tur, la Paris, de catre o jucatoare promitatoare insa nu stralucita. Parea ca trece printr-un moment greu, ca nu se regaseste, ca e intr-o scadere de incredere in propriile forte, ca echipa pe care acum o face cu antrenorul Wim Fisette nu este deocamdata una redutabila… Insa dupa cateva meciuri frumoase la Fed Cup, alaturi de Sorana si Niculescu, Simona a inceput sa defileze la Doha, ajungand in finala dupa ce a spulberat, efectiv, numerele 4 si 7 WTA.

Entuziasmant nu este neaparat faptul ca Simona poate castiga maine al saptelea turneu din cariera, ci felul in care a ajuns in finala. Un tenis agresiv, cu multe schimbari de directie, cu cross-uri scurte, cu un backhand fabulos, cu mingi care atingeau mai mereu liniile terenului, cu multe mingi castigatoare si putine greseli nefortate. A zdrobit-o pe Radwanska intr-un stil de mare campioana. A batut-o in stilul Serenei Williams, desi ca forta si ca gabarit este la jumatate fata de campioana americana. Iar finalul… E absolut uimitor cat de inteligenta, de modesta si de simtita este aceasta fata! Gratioasa, eleganta, frumoasa si curajoasa. Un interviu superb, intr-o ambianta incredibila, plina de staguri ale Romaniei si de romani, la mii de kilometri de casa…

Am vazut in ea potentialul unui loc in primele cinci jucatoare ale lumii, acum noua luni, si asteptarile nu-mi sunt inselate. Simona Halep este o jucatoare de top 5 WTA, daca nu chiar de top 3. Probabil in 2015 va fi pregatita sa castige primul ei turneu de Grand Slem, insa pana atunci are de aparat turneele castigate in a doua jumatate a anului trecut, unul dintre le chiar la BUCURESTI (inlocuirea Budapestei cu Bucurestiul a fost confirmata official de catre WTA, acum cateva saptamani)!!!

Singurul aspect dezamagitor al acestul regal tenisistic?… Cei doi “comentatori” Digi Sport… Ionut Angheluta si Cristi Mandru… Total pe langa tenis, ridicoli, penibili… I-as pune sa asculte timp de 3 ani comentariile celor de la EuroSport, sa-si ia notite meticuloase, iar apoi i-as lasa sa incerce sa comenteze din nou un meci de un asemenea calibru… Bravo Simona! Bafta maine in meciul cu Kerber! Al saptele titlu din cariera e doar la o ora de tenis bun departare! Te iubim!

Advertisements

Read Full Post »


Noaptea dintre 18 si 19 februarie, 2014… Bristol. Mult timp liber. Prea mult…

De cand Simona Halep s-a apropiat de top 10 WTA si a inceput sa castige turnee, inoculandu-ne speranta intr-un turneu de Grand Slem castigat undeva in urmatorii ani, am inceput sa o urmaresc cu mare atetie. Asa se face ca acum, la inceput de 2014, i-am vazut toate meciurile de la Australian Open. Cum UK e in urma cu 2 ore fata de Romania, mi-e mai usor sa vad partidele de aici. Sunt tot noaptea, insa la ore putin mai rezonabile.

Ieri Simona nu a jucat, fiind abia calificata in optimi. Cred cu tarie ca poate face o figura frumoasa anul acesta in turneele de Grand Slem, incepand chiar cu Australian Open. Are bilant pozitiv cu Jelena Jankovic, iar ceea ce am vazut la sarboaica in tururile precedente nu face decat sa imi confirme optimismul. Jelena e greoaie, e instabila, se pierde in momente cheie si comunica enorm de mult cu cei din propria boxa, fapt care i-a adus avertismente la ultima partida.

Simona? Excelenta la raliuri, extraordinar de stabila psihic, increzatoare, relaxata. A mai remediat putin problema din primele doua tururi, avand ceva mai multe lovituri castigatoare in ultimul meci, insa trebuie in continuare sa lucreze la agresivitate. Prefera, de obicei, sa astepte greseala adversarelor si sa trimita mingi cu o doza sporita de siguranta. Insa jucatoarele din top 10 sunt greu de batut asa. Cu ele trebuie sa risti putin, sa iesi la fileu, sa le plimbi pe linia de fund. Iar primul serviciu… Punctul cu adevarat slab al Simonei… Cand nu-ti intra primul serviciu esti vulnerabil in fata jucatoarelor cu retururi bune, cum e si Jelena. In plus, Simona trebuie sa invete sa intre un pas in teren pe serviciul al doilea al adversarelor, pentru a avea un retur mai agresiv si pentru a evita raliurile interminabile. Si ar mai fi ceva… Simona are o problema cu mingile care cad foarte aproape de linia de fund a terenului. Le trimite usor lobate inapoi, devenind mingi ideale de atac pentru adversare.

In fine, meciul e peste mai putin de patru ore, sper din tot sufletul sa avem din nou, dupa multi ani (ultima data Irina Spirlea, la US Open, in ’97), o romanca in sferturile unui turneu major. Daca trece de Jankovici, Simona va da Sharapova, iar apoi probabil de Azarenka sau Radwanska. Vestea buna? In finala nu mai este zidul inexpugnabil numit Serena Williams.

Azi-noapte, tarziu, dupa ce am vazut-o pe italianca Penetta batand o jucatoare de top 10 si urcand in sferturi, am avut placerea sa fiu parte la un moment extraordinar. Ana Ivanovici contra Serena Williams. O Serena care tocmai batuse recordul de meciuri fara infrangere la Australian Open. O performanta fabuloasa, care sporeste considerabil importanta victoriei de ieri a Anei Ivanovici. E fantastic sa bati impotriva unei campioane ca Serena Williams, care a pierdut doar cinci partide in 2013. Sigur, era de asteptat sa cedeze  la un moment dat. Presiunea e uriasa, trebuie sa castigi mereu, lumea asteapta de la tine totul. A jucat mai slab ieri noapte, insa asta nu rapeste nimic din meritele Anei, care a facut un meci incredibil. A avut de 10 ori mai multe forehand-uri castigatoare decat Williams, iar asta este cu adevarat o mare performanta! Serena nu a stralucit decat la serviciu si doar pe alocuri. Foarte multi asi, majoritatea la viteze de peste 185km/h…

Dupa regalul de tenis feminin, care m-a umplut de adrenalina, a venit randul boxului… Meciul Anei Cu Serena s-a terminat exact in momentul in care Bute si Pascal au intrat in ring. Sincronizare perfecta. De data asta in Canada, unde 20.000 de oameni au platit bani grei pentru a-l incuraja pe roman.

Cand am comutat pe box, aveam in minte imaginile cu campionii din trecut, castigand meciuri de titlu mondial dupa lupte epice, cu knock-out-uri, cu pumni multi, cu drama, cu rasturnari de situatie, cu spectacol…

Mi s-a umplut inima de bucurie cand am auzit 20.000 de canadieni scandand “Bute, Bute!”… In plus, era un meci asteptat vreme de un an si ceva, de la infrangerea dureroasa in fata lui Froch… In ultimele luni, Bute nu facuse altceva decat sa se laude ca-l va face praf pe Pascal, pe care l-a evitat in mai 2012 datorita (nu e o greseala, accidentarea chiar i-a facut un bine) unei accidentari (o fi fost, oare?…) si sa ceara incredere din partea romanilor pe care, zicea el, ii va face mandri…

Avand aceste premise in cap, ma asteptam la un meci spectaculos, in care romanul sa-si spele onoarea sifonata in meciul cu Froch. Un meci care sa-l aduca mai aproape de revansa mult dorita.

Dezamagire cumplita… Slab, temator, timid, mult prea precaut, Bute a facut un meci infect. Un meci pentru care spectatorii din primele randuri au platit 1000 de dolari!… Un meci in care nu a dat decat trei pumni, in ultima repriza!… Ce-i drept, am vazut meciul cu Doroftei in minte, cu meciurile lui absolut fantastice in inima, meciurile in care dadea intr-o singura repriza pumnii pe care Bute si Pascal i-au dat impreuna in toata partida…

Comentatorii? Absolut jalnici… Penibili si ultra ridicoli… Pascal dadea in Bute ca intr-un sac de box, iar ei spuneau ca repriza e cu semnul intrebarii sau ca e a romanului…

Probabil ca e adevarat. Bute e un campion fabricat, umflat de presa si ajuns mare pe spatele unor oponenti foarte slabi… Oricum ar fi, lipsa lui de combativitate intr-un meci de care-i depindeau onoarea si cariera este extrem de suspecta. La urma urmei, mafia pariurilor a atins sportivi mult mai titrati decat el…

Una peste alta, o dezamagire teribila, o propaganda negativa pentru boxul profesionist. Probabil sfarsitul carierei pentru Bute, daca nu cumva va mai boxa in vreo 2-3 meciuri cu oponenti mai slabi, doar pentru bani…

Dupa ce s-a terminat meciul, imi doream sincer ca Pascal sa castige . A fost sportivul care a cautat cu adevarat lupta, care s-a zbatut mai mult si care a si lovit mai mult. Si chiar a castigat. Iar dupa verdictul arbitrilor, in momentul in care Bute alerga penibil in ring dupa Pascal ca sa-i ridice manusile in aer, recunoscandu-i superioritatea, am trecut pe YouTube si am cautat meciul lui Doroftei cu Balbi. Era ora 5:30, ora Marii Britanii. Trebuia sa vad si ceva box in noaptea trecuta…

Hai Simona!!!!!!!!!!!!!

UPDATE 20 ianuarie 2014, ora 04:35 GMT

Bravo SIMONA!!!!!!!!!!

Simona HALEP este in sferturile de finala la Australian Open! Un meci absolut fantastic impotriva Jelenei Jankovici! Un prim set castigat pe greselile adversarei, in care Simona a fost foarte concentrata si constanta. Un ultim set fabulous, cu un prim game decisiv din punct de vedere psihologic (care a durat mai mult de un sfert de ora si a avut cinci egalitati la 40), urmat de un tenis agresiv si exact pentru Simona. A evitat inteligent backhand-ul extraordinar al Jelenei si a fortat-o sa greseasca in momente decisive.

Primul serviciu i-a intrat mai bine ca in alte dati, iar viteza medie a serviciului a fost buna. Raliuri lungi si in general castigate de Simona pe greselile Jelenei. Si mingi castigatoare mai multe ca in alte dati. Punctele slabe? A cedat destul de usor setul al doilea si practic s-a oprit la 2-5. Un astfel de gest i-ar putea aduce infrangerea in alte partide mai echilibrate. In plus, doua duble greseli pe break point-ul adversarei, in momente importante ale meciului. Desigur, ar mai fi de mentionat si lipsa totala de deplasari catre fileu, dar si faptul ca joaca foarte in spate, facand efort mare la mingile trmise in unghi.

Una peste alta, o victorie uriasa pentru Simona, aflata la primul sfert de finala de Grand Slem din cariera. In plus, a dus scorul intalnirilor directe la 3-1. Jelena? Dezamagitoare din nou, confirmand lipsa de fair-play din turul 3 (a intarziat aproape de fiecare data la intrarea pe teren dupa pauza, a tipat la copiii de mingi si s-a ratoit la arbitrul central). Tactica foarte slaba in ultimul set, inconstanta in joc, concentrare slaba.

In sferturi, Halep o va intalni pe Cibulkova, jucatoarea care a scos o alta favorita (Sharapova), profitand de problemele de sanatate ale rusoaicei si avansand in sferturi pentru prima data in Australia. Scorul intalnirilor directe ii este deocamdata favorabil cehoaicei (2-1) dar Simona poate trece mai departe.

Bravo Simona! Hai in semifinale!!!

 

Read Full Post »


Astazi, pentru intaia oara dupa 25 de ani, am vizionat din nou un canal TV bulgaresc! Nu, nu din nostalgie, nici din dragoste pentru limba care mi-a umplut timpul liber in copilarie, nici pentru “La Piovra” sau pentru celebrele desene animate de la 19:45, ci pentru SIMONA. SIMONA HALEP. Noua stea a tenisului feminin romanesc, viitoarea stea a tenisului mondial.

Nu am mai privit cu emotie un meci de tenis feminin de la semifinala de US Open, pierduta de Irina Spirlea in fata lui Venus Williams. Cunoscatorii isi amintesc, cu siguranta, episodul cu conotatii rasiste al ciocnirii (la propriu) dintre cele doua sportive. De fapt, Romania nu a mai avut nicicand, de la Irina Spirlea si Ruxandra Dragomir incoace, o jucatoare de tenis mai promitatoare ca Simona Halep.

Desigur, Sorana Carstea ne-a dat sperante, in urma cu 2-3 ani, insa a atins, se pare, plafonul posibilitatilor ei de exprimare in terenul de tenis, iar locul ei din clasamentul WTA nu va fi niciodata mai sus de 15-20… Begu, Cadantu, Niculescu, Olaru… Sportive de pluton…

De data aceasta, insa, avem de-a face cu o speranta reala. O fata simpla, fara o imagine umflata in presa, fara aere de Martina Hingis (desi ar fi, poate, justificate). Si cum orice lucru simplu este si extrem de eficient, Simona a avut un an 2013 entuziasmant. A castigat Roland Garros? Wimbledon? Melbourne sau US Open? Nu, pentru ca inca nu este de nivelul jucatoarelor din Top 10 WTA. Insa este o jucatoare care abia a explodat, care abia acum incepe sa-si arate forta.

A plecat de jos. A inceput sa adune punct cu punct, dolar cu dolar, iar in 2013 a inceput sa castige turnee. A castigat turnee invingand nume inportante din a doua jumatate a topului 20 WTA, de multe ori favorite certe ale respectivelor competitii. Simona a facut aceste performante beneficiind, oarecum, de statutul de outsider. Cand nu ai presiune pe umeri, jocul iti iese mereu mai bine. Nu ai ce pierde, lumea inca nu asteapta nimic de la tine.

Insa in finala de la Sofia, de la Tournament of Champions 2013, situatia s-a schimbat. Simona a cunoscut presiunea. Presiunea mass-media, presiunea publicului, presiunea fanilor, presiunea propriei ambitii de a ajunge sus. Si a facut fata! Desi a avute emotii (seturi inaugurale pierdute clar in semifinala cu Ivanovici si finala cu Stosur), Simona dovedeste un psihic extrem de tare. Poate reveni de la orice scor, poate trece peste orice greseala (chiar daca se supara si se enerveaza pe moment) si isi mentine ridicat nivelul de concentrare in momente cheie ale partidelor. Asa isi invinge adversarele!  Dar, mai presus de orice, este capabila sa-si mentina concentrarea pe parcursul unui turneu intreg! In 2013, a facut-o perfect de sase ori. Sase turneee castigate din sase finale disputate!

Pe langa un psihic foarte bun, care in tenis inseamna enorm, Simona mai poseda si calitati tehnice excelente. Sigur, tehnica va fi intens lucrata in viitor, slefuita, insa felul in care se misca in teren, felul in care loveste mingea din toate pozitiile, felul in care aseaza mingea milimetric langa liniile terenului ii confera o baza tehnica extrem de solida. Primul si al doilea serviciu, urcarile la fileu, atacurile de pe fundul terenului, toate acestea trebuie imbunatatite pentru a se bate cu primele locuri din clasament, insa exista cu siguranta premisele pentru un progres constant si consistent.

Simona e geul de jucatoare care are tot ce-i trebuie pentru a face pasul spre aerul tare al inaltimilor clasamentului WTA. Desigur, e nevoie de multa munca, de multa concentrare, de un organism rezistent si viguros. Sa nu uitam ca multe jucatoare promiteau sa devina staruri ale tenisului mondial si au fost oprite de accidentari repetate sau de rezistenta fizica precara la efort intens si indelungat.

E inca prematur sa spunem ca Simona va fi o mare campioana. Ceea ce putem afirma insa, cu siguranta, este ca Simona are toate premisele pentru a deveni o mare stea in tenisul feminin mondial. Felul in care va alege sa abordeze acest capital imens de incredere si simpatie, pe care l-a primit de la romani si de la fanii ei din toata lumea, va face diferenta dintre o noua speranta irosita si o mare campioana. Pare, insa, genul de sportiva care va merge pana la capat, indiferent de situatie si de greutatile intalnite pe parcurs.

Iti multumesc, Simona! Pentru ca mi-ai facut sufletul sa vibreze romaneste, departe de tara, intr-un moment in care sportul romanesc se zbate in anonimat si mediocritate! Iti multumesc pentru zambetul cu care transmiti mereu energie pozitiva catre fanii si admiratorii tai, iti multumesc pentru ocazia fenomenala de a-l vedea pe Ilie Nastase aplaudat in picioare de o arena plina, dupa zeci de ani de la performantele care l-au facut celebru. Iti multumesc pentru ca ne dai sperante intr-un viitor roz, iti multumesc pentru clipele frumoase pe care ni le-ai dat in 2013 si pentru toate momentele unice pe care ni le vei oferi in viitor!

Una dintre dorintele mele pentru 2014 este sa o vad pe Simona HALEP castigand un turneu de Grand Slem! Roland Garros ar fi superb! Si apoi, pe finalul anului, o participare de success la adevaratul turneu al campioanelor! Prin succesele tale, vei face cinste Romaniei si ne vei face mandri si fericiti! Sa vedem tricolorul romanesc dominand tenisul feminin mondial e un vis. Si, totusi, atat de aproape de realitate!…

Read Full Post »