Tenis magic si box infect…

Noaptea dintre 18 si 19 februarie, 2014… Bristol. Mult timp liber. Prea mult…

De cand Simona Halep s-a apropiat de top 10 WTA si a inceput sa castige turnee, inoculandu-ne speranta intr-un turneu de Grand Slem castigat undeva in urmatorii ani, am inceput sa o urmaresc cu mare atetie. Asa se face ca acum, la inceput de 2014, i-am vazut toate meciurile de la Australian Open. Cum UK e in urma cu 2 ore fata de Romania, mi-e mai usor sa vad partidele de aici. Sunt tot noaptea, insa la ore putin mai rezonabile.

Ieri Simona nu a jucat, fiind abia calificata in optimi. Cred cu tarie ca poate face o figura frumoasa anul acesta in turneele de Grand Slem, incepand chiar cu Australian Open. Are bilant pozitiv cu Jelena Jankovic, iar ceea ce am vazut la sarboaica in tururile precedente nu face decat sa imi confirme optimismul. Jelena e greoaie, e instabila, se pierde in momente cheie si comunica enorm de mult cu cei din propria boxa, fapt care i-a adus avertismente la ultima partida.

Simona? Excelenta la raliuri, extraordinar de stabila psihic, increzatoare, relaxata. A mai remediat putin problema din primele doua tururi, avand ceva mai multe lovituri castigatoare in ultimul meci, insa trebuie in continuare sa lucreze la agresivitate. Prefera, de obicei, sa astepte greseala adversarelor si sa trimita mingi cu o doza sporita de siguranta. Insa jucatoarele din top 10 sunt greu de batut asa. Cu ele trebuie sa risti putin, sa iesi la fileu, sa le plimbi pe linia de fund. Iar primul serviciu… Punctul cu adevarat slab al Simonei… Cand nu-ti intra primul serviciu esti vulnerabil in fata jucatoarelor cu retururi bune, cum e si Jelena. In plus, Simona trebuie sa invete sa intre un pas in teren pe serviciul al doilea al adversarelor, pentru a avea un retur mai agresiv si pentru a evita raliurile interminabile. Si ar mai fi ceva… Simona are o problema cu mingile care cad foarte aproape de linia de fund a terenului. Le trimite usor lobate inapoi, devenind mingi ideale de atac pentru adversare.

In fine, meciul e peste mai putin de patru ore, sper din tot sufletul sa avem din nou, dupa multi ani (ultima data Irina Spirlea, la US Open, in ’97), o romanca in sferturile unui turneu major. Daca trece de Jankovici, Simona va da Sharapova, iar apoi probabil de Azarenka sau Radwanska. Vestea buna? In finala nu mai este zidul inexpugnabil numit Serena Williams.

Azi-noapte, tarziu, dupa ce am vazut-o pe italianca Penetta batand o jucatoare de top 10 si urcand in sferturi, am avut placerea sa fiu parte la un moment extraordinar. Ana Ivanovici contra Serena Williams. O Serena care tocmai batuse recordul de meciuri fara infrangere la Australian Open. O performanta fabuloasa, care sporeste considerabil importanta victoriei de ieri a Anei Ivanovici. E fantastic sa bati impotriva unei campioane ca Serena Williams, care a pierdut doar cinci partide in 2013. Sigur, era de asteptat sa cedeze  la un moment dat. Presiunea e uriasa, trebuie sa castigi mereu, lumea asteapta de la tine totul. A jucat mai slab ieri noapte, insa asta nu rapeste nimic din meritele Anei, care a facut un meci incredibil. A avut de 10 ori mai multe forehand-uri castigatoare decat Williams, iar asta este cu adevarat o mare performanta! Serena nu a stralucit decat la serviciu si doar pe alocuri. Foarte multi asi, majoritatea la viteze de peste 185km/h…

Dupa regalul de tenis feminin, care m-a umplut de adrenalina, a venit randul boxului… Meciul Anei Cu Serena s-a terminat exact in momentul in care Bute si Pascal au intrat in ring. Sincronizare perfecta. De data asta in Canada, unde 20.000 de oameni au platit bani grei pentru a-l incuraja pe roman.

Cand am comutat pe box, aveam in minte imaginile cu campionii din trecut, castigand meciuri de titlu mondial dupa lupte epice, cu knock-out-uri, cu pumni multi, cu drama, cu rasturnari de situatie, cu spectacol…

Mi s-a umplut inima de bucurie cand am auzit 20.000 de canadieni scandand “Bute, Bute!”… In plus, era un meci asteptat vreme de un an si ceva, de la infrangerea dureroasa in fata lui Froch… In ultimele luni, Bute nu facuse altceva decat sa se laude ca-l va face praf pe Pascal, pe care l-a evitat in mai 2012 datorita (nu e o greseala, accidentarea chiar i-a facut un bine) unei accidentari (o fi fost, oare?…) si sa ceara incredere din partea romanilor pe care, zicea el, ii va face mandri…

Avand aceste premise in cap, ma asteptam la un meci spectaculos, in care romanul sa-si spele onoarea sifonata in meciul cu Froch. Un meci care sa-l aduca mai aproape de revansa mult dorita.

Dezamagire cumplita… Slab, temator, timid, mult prea precaut, Bute a facut un meci infect. Un meci pentru care spectatorii din primele randuri au platit 1000 de dolari!… Un meci in care nu a dat decat trei pumni, in ultima repriza!… Ce-i drept, am vazut meciul cu Doroftei in minte, cu meciurile lui absolut fantastice in inima, meciurile in care dadea intr-o singura repriza pumnii pe care Bute si Pascal i-au dat impreuna in toata partida…

Comentatorii? Absolut jalnici… Penibili si ultra ridicoli… Pascal dadea in Bute ca intr-un sac de box, iar ei spuneau ca repriza e cu semnul intrebarii sau ca e a romanului…

Probabil ca e adevarat. Bute e un campion fabricat, umflat de presa si ajuns mare pe spatele unor oponenti foarte slabi… Oricum ar fi, lipsa lui de combativitate intr-un meci de care-i depindeau onoarea si cariera este extrem de suspecta. La urma urmei, mafia pariurilor a atins sportivi mult mai titrati decat el…

Una peste alta, o dezamagire teribila, o propaganda negativa pentru boxul profesionist. Probabil sfarsitul carierei pentru Bute, daca nu cumva va mai boxa in vreo 2-3 meciuri cu oponenti mai slabi, doar pentru bani…

Dupa ce s-a terminat meciul, imi doream sincer ca Pascal sa castige . A fost sportivul care a cautat cu adevarat lupta, care s-a zbatut mai mult si care a si lovit mai mult. Si chiar a castigat. Iar dupa verdictul arbitrilor, in momentul in care Bute alerga penibil in ring dupa Pascal ca sa-i ridice manusile in aer, recunoscandu-i superioritatea, am trecut pe YouTube si am cautat meciul lui Doroftei cu Balbi. Era ora 5:30, ora Marii Britanii. Trebuia sa vad si ceva box in noaptea trecuta…

Hai Simona!!!!!!!!!!!!!

UPDATE 20 ianuarie 2014, ora 04:35 GMT

Bravo SIMONA!!!!!!!!!!

Simona HALEP este in sferturile de finala la Australian Open! Un meci absolut fantastic impotriva Jelenei Jankovici! Un prim set castigat pe greselile adversarei, in care Simona a fost foarte concentrata si constanta. Un ultim set fabulous, cu un prim game decisiv din punct de vedere psihologic (care a durat mai mult de un sfert de ora si a avut cinci egalitati la 40), urmat de un tenis agresiv si exact pentru Simona. A evitat inteligent backhand-ul extraordinar al Jelenei si a fortat-o sa greseasca in momente decisive.

Primul serviciu i-a intrat mai bine ca in alte dati, iar viteza medie a serviciului a fost buna. Raliuri lungi si in general castigate de Simona pe greselile Jelenei. Si mingi castigatoare mai multe ca in alte dati. Punctele slabe? A cedat destul de usor setul al doilea si practic s-a oprit la 2-5. Un astfel de gest i-ar putea aduce infrangerea in alte partide mai echilibrate. In plus, doua duble greseli pe break point-ul adversarei, in momente importante ale meciului. Desigur, ar mai fi de mentionat si lipsa totala de deplasari catre fileu, dar si faptul ca joaca foarte in spate, facand efort mare la mingile trmise in unghi.

Una peste alta, o victorie uriasa pentru Simona, aflata la primul sfert de finala de Grand Slem din cariera. In plus, a dus scorul intalnirilor directe la 3-1. Jelena? Dezamagitoare din nou, confirmand lipsa de fair-play din turul 3 (a intarziat aproape de fiecare data la intrarea pe teren dupa pauza, a tipat la copiii de mingi si s-a ratoit la arbitrul central). Tactica foarte slaba in ultimul set, inconstanta in joc, concentrare slaba.

In sferturi, Halep o va intalni pe Cibulkova, jucatoarea care a scos o alta favorita (Sharapova), profitand de problemele de sanatate ale rusoaicei si avansand in sferturi pentru prima data in Australia. Scorul intalnirilor directe ii este deocamdata favorabil cehoaicei (2-1) dar Simona poate trece mai departe.

Bravo Simona! Hai in semifinale!!!

 

Read Full Post »

Fabrica de analfabeti…

Ieri am prins, cu coada ochiului, in timp ce mancam pe fuga un pranz chinuit, o stire cel putin trista… 41% dintre elevii bucuresteni au picat la examenul de Bacalaureat. Nu cunosc situatia la nivel national, insa procentul celor picati la examenul din Bucuresti este, pur si simplu, naucitor si descurajant…

Avem de-a face cu naufragiul lamentabil al unui sistem educational falimentar, cu o adaptabilitate sub-mediocra vis-à-vis de schimbarile profunde pe care societatea romaneasca (la fel ca si la nivel global) le sufera intr-un ritm exponential.

Un eventual sondaj, a carui singura chestiune ar fi legata de cauzele randamentului jalnic al procesului educational romanesc, ar primi raspunsuri dintre cele mai variate, in functie de categoriile sociale sau de varsta interogate. Batranii ar spune, de pilda, ca principalii vinovati sunt dascalii, care “nu mai sunt ca pe vremea noastra, maica”… Varsta a doua ar spune, intr-o majoritate covarsitoare, ca de vina sunt atat profesorii cat si insusi obiectul procesului educativ, acesti tineri salbatici, drogati, depravati, niste rateuri irecuperabile (uitand ca cei pe care-i invinovatesc sistematic sunt chiar progeniturile lor)… Tinerii, vor raspunde (bineinteles) ca nu-i intereseaza si se vor retrage (evident deranjati) intre castile iPod-ului…

Trebuie sa fii cel putin naiv sa crezi ca poti face o analiza fidela si completa a cauzelor declinului educatiei in Romania, insa putem incerca sa creionam, in cateva cuvinte, ideile principale ale acestui dezastru pe care-l traim si care va fi resimtit abia peste douazeci de ani…

Este incontestabil faptul ca profesorii sunt motivati insuficient (asta ca sa fiu delicat in exprimare) si ca sunt foarte multi care fac meseria asta doar din pasiune, din dragoste pentru copii si tineri, si din dorinta sincera de le transmite celorlalti franturi din propria experienta de viata. Cum poti avea pretentia ca un profesor, platit cu cateva sute de lei pentru o luna de munca (destul de grea si de stresanta, o spun din proprie experienta), sa dea randament maxim la locul de munca, sa pregateasca suplimentar elevi buni si olimpici, sa se implice in activitati extra-curriculare, sa fie dispusi pentru relocarea in sate uitate de Dumnezeu, sa aiba initiative legate de eficientizarea educatiei si sa participe activ la modelarea constiintei civice a elevilor? Cum te poti astepta ca un om care isi framanta mainile, sub catedra, gandindu-se ca a doua zi nu are ce le pune pe masa propriilor copii, sa le transmita elevilor valabilitatea sistemului de valori care l-au adus in situatia jenanta de dascal muritor de foame? Cum ii poti blama pe profesori ca, sub bocancul din ce in ce mai greu al conducerii politice batjocoritoare, se strecoara catre venituri suplimentare oferind meditatii?… Nu prea poti… N-a fost idiot Maslow, cand a desenat celebra-i piramida. Nu te poti astepta le performanta profesionala de la oameni carora le chioraie matele.

Tot adevarat este, insa, ca exista situatii nenumarate cand legitimitatea actiunilor profesorilor (izvorate din conditiile ridicole in care sunt obligati sa-si desfasoare activitatea) dispare, ele devenind abuzuri, santaje, mita, persecutii, instrumente de satisfacere a propriilor nevoi, trafic de interese, delapidari si deturnari de fonduri, si multe altele. 

Vorbind de situatia precara a sistemului de educatie din Roamania, trebuie depasim aparentele si sa mergem adanc, la nivel de principiu, la nivelul fundamentului sistemului. Felul in care se face educatie in Romania este gresit inca de la formularea premiselor. De educatia unui copil nu este responsabila exclusiv scoala, ci in egala masura parintii si mediul social. Degeaba se chinuie dascalul sa-i cimenteze elevului un anume sistem de valori, cand familia si societatea fac tot posibilul sa-l convinga de contrariu… Oare cum faci, ca pofesor, sa-i arati unui copil ca munca si perseverenta sunt cheia tuturor reusitelor in viata, cand semi-analfabetul care conduce Q7, cu masina duduind de manele, il stropeste cu noroi pe trecerea de pietoni si arunca, pe geamul intredeschis al masinii, cutia de RedBull direct pe caldaram?… Oare cum il faci pe un tanar baiat sa aprecieze femeia, sa-i iubeasca misterul si parfumul, sa o doreasca de sotie si sa-i adore farmecul, cand este bombardat, zi de zi, din toate partile, cu nenumarate exemple de depravare si de prabusire in derizoriu a feminitatii?…

Avem de-a face cu un cerc vicios, iar iesirea din vrie trebuie sa fie sustinuta de catre toti cei implicati in procesul de educare a tinerilor. Schimbarea trebuie sa vina de jos, dintre oameni, de la fiecare dintre noi. Trebuie sa curatam spatiul public de mizeriile si infectia care-l caracterizeaza momentan, trebuie sa le oferim copiilor atat un exemplu demn de urmat, cat si un fundament solid de principii si valori, impartind apoi, cu dascalii, responsabilitatea slefuirii intelectului. Suntem o natie cu potential intelectual, dar coeficientul de inteligenta nu este, insa, suficient.

In momentul in care fundamentul sistemului redevine coerent, schimbarile in bine se propaga automat catre varful sistemului, impiedicand erori ca “specialistul in pixeli albastri” sa decida felul in care trebuie facuta educatia in Romania, iar dascalii vor avea statutul social si material cuvenit (cei care merita, evident, pentru ca pe analfabetii cu aere de profesori ii paste reconversia profesionala).

Ca sa concluzionez, Romania are nevoie (nu numai in legatura cu educatia, ci in general) de o schimbare de optica, de unghi de vedere. Romanul trebuie sa se dezvete sa se uite in sus, asteptand ca reforma unui sistem putred sa plece de la un ministru sau, mai grav, de la presedinte… El trebuie sa inteleaga ca, daca vrea ca ceva sa se schimbe in viata lui si a oamenilor cu care imparte Romania, atunci schimbarea trebuie sa plece chiar de la el. Ceea ce este, din pacate, cu adevarat grav, este faptul ca o eventuala schimbare de substanta, de atitudine, de modalitate de actiune este putin probabila, cel putin in momentul actual… Fondul genetic al unei natii nu se primeneste de azi pe maine, ci in generatii intregi. Ori in conditiile in care bunul simt, in Romania de azi, a devenit o slabiciune si nu o virtute, suntem departe de tintele spre care ar trebui sa tindem…

Read Full Post »